Pe la 10–11 ani, mulți copii ajung într-un loc ciudat ca cititori. Cărțile cu poze li se par de bebeluși, iar romanele pentru adolescenți vin, de multe ori, cu triunghiuri amoroase care pe ei nu-i interesează deloc. Părinții întreabă des același lucru: ce le dăm să citească, dacă vor aventură și puțin fior, dar fără romance?
Cuprins
Octombrie ajută. E luna în care fantomele, vrăjitoarele și pădurile întunecate par la locul lor. Am ales din catalogul LitKids șase cărți care se citesc bine acum, în serile lungi. Sunt grupate după copilul căruia i se potrivesc.
Pentru copilul care vrea ceva de la noi: „Păstorul lupilor. Sânge de vârcolac”, de Larisa Toader
Cea mai nouă carte de pe listă e și singura scrisă de o autoare română. În noaptea de Sfântul Andrei, când, după credința populară, lumea văzută și cea nevăzută se ating, doi frați află că poveștile bunicii de la gura sobei nu erau doar povești. Andrei ajunge să conducă o haită de lupi. Sora lui, Andreea, are un secret pe care îl ascunde cu greu: la fiecare lună plină se transformă în vârcolac.
„Păstorul lupilor. Sânge de vârcolac” pornește din folclorul românesc, cu Sântandrei, lupi și pădure, dar se citește ca o aventură modernă. În centru stă relația dintre frați: cât de mult poți avea încredere în cineva care se schimbă sub ochii tăi. Are 208 pagini și ilustrații de Gabi Toma. E o alegere bună pentru copiii de 9–14 ani care au trecut prin mitologia greacă și vor să descopere că avem și noi monștrii noștri.
Pentru copilul care iubește ghicitorile: seria „Warren al XIII-lea”, de Tania del Rio
Warren e singurul angajat al unui hotel vechi și întunecat, plin de coridoare care nu duc nicăieri. Undeva în clădire s-ar afla o comoară magică, Ochiul Atotvăzător. Ca s-o găsească, Warren trebuie să afle ce creatură stă la pândă în camera cazanelor, cine e fata fantomatică din labirintul de gard viu și de ce singurul oaspete al hotelului e acoperit de bandaje.
„Warren al XIII-lea și Ochiul Atotvăzător” e o carte de citit cu creionul la îndemână. Are coduri secrete, enigme și sute de ilustrații semnate de Will Staehle, în care merită să cauți indicii. Atmosfera e gotică, dar umorul nu lipsește, așa că sperie exact cât trebuie. Dacă îi place, continuarea e „Warren al XIII-lea și Pădurea Șoaptelor”. Acolo hotelul, devenit între timp mobil, rămâne blocat într-o pădure în care șoptesc voci, iar Warren dă peste o dublură care vrea să-i ia locul. Ambele volume sunt cartonate, traduse de Elena Tătaru.
Pentru copilul care râde la vrăjitoare: „Care-i care dintre vrăjitoare?”, de Eva Ibbotson
Arriman cel Groaznic, cel mai temut vrăjitor din ținut, s-a săturat. O ghicitoare i-a spus că va fi înlocuit, dar înlocuitorul nu mai apare. Așa că Arriman organizează un concurs: vrăjitoarea care face cea mai neagră magie va deveni soția lui și mama viitorului moștenitor. Încep întrecerea, farmecele care nu ies cum trebuie și o râmă dispărută, pe nume Rover.
Da, la mijloc e o căsătorie. Dar e mai degrabă o farsă decât o poveste de dragoste, iar cititorii mici o iau exact ca atare. „Care-i care dintre vrăjitoare?” e o carte despre bine și rău scrisă cu mult umor, în care cei „răi” nu sunt mereu cei care par. Traducere de Diana Ilie.
Pentru copilul care vrea o eroină curajoasă: „Misterul runelor”, de Janina Ramirez
Alva trăiește într-o așezare vikingă și vrea să fie războinică. Când oamenii din sat încep să dispară, ea pornește prin munți împreună cu unchiul Magnus, care se pricepe la mistere. Trebuie să descifreze runele de pe pietre și să o înfrunte pe Sigrunn, o vrăjitoare cu un singur ochi.
Janina Ramirez e istoric la Oxford și prezentatoare de documentare BBC, iar asta se simte. Detaliile despre viața vikingilor sunt reale, fără să încetinească povestea. „Misterul runelor” are ilustrații de David Wyatt și e tradusă de Răzvan Năstase. Aventura continuă pe mare în „Calea valurilor”, unde Alva se urcă pe ascuns pe o corabie vikingă, în căutarea tatălui ei.
Pentru copilul care se teme mai mult de școala nouă decât de fantome: „Copiii castelului de stâncă”, de Natasha Farrant
Nu toți copiii vor să se sperie. Unii vor doar să citească despre cineva care trece prin ce trec și ei. Alice iubește să citească și, mai ales, să scrie. Ajunge fără voia ei la un internat aflat într-un castel și se trezește, alături de prieteni noi, într-o expediție plină de primejdii.
„Copiii castelului de stâncă” are tot ce trebuie unei cărți de octombrie: un castel, un mister, nopți în care nu știi ce te așteaptă. Adevărata confruntare e însă cu propriile temeri. Bună pentru copiii care tocmai au schimbat școala sau clasa. Traducere de Bianca Violeta Stănescu.
Și pentru cel care vrea aventură adevărată: „Călătorie către Marea Curgătoare”, de Eva Ibbotson
Ultima recomandare nu are fantome, ci aligatori și piranha. În 1910, Maia, rămasă orfană, e trimisă la niște rude îndepărtate care au o plantație de cauciuc pe Amazon, lângă Manaus. Ea își imaginează o lume plină de minuni. Rudele ei, în schimb, își petrec timpul închise în casă, cu teamă de tot ce e dincolo de gard.
„Călătorie către Marea Curgătoare” e probabil cea mai cunoscută carte a lui Ibbotson. A câștigat în 2001 premiul Smarties și a ajuns pe lista scurtă a Medaliei Carnegie. Are 352 de pagini și se potrivește copiilor care pot citi deja ceva mai lung. Ediția din 2026 e tradusă tot de Diana Ilie.
Cum alegi
Dacă nu știi de unde să începi, întreabă-l pe copil ce i-a plăcut ultima dată. Dacă a fost o carte cu enigme, ia „Warren”. Dacă a fost mitologie, „Păstorul lupilor” sau „Misterul runelor”. Dacă a râs mult, Ibbotson. Și dacă nu mai citește deloc, cel mai bun început e o carte citită împreună, câte un capitol pe seară.
Toate cele șase cărți pot fi cumpărate online de AICI.