Recenzii
Matriarhă de-o alură herculeană, echipată până-n dinți cu cele mai aprige superstiții, dar și cu cele mai eficiente sudălmi, de discreția unui elefant într-o prăvălie de porțelanuri, Loxandra este, pe scurt, vorba englezului, „larger than life”. În toate cele.
Munca emoțională, de Rose Hackman (traducere Alina Iacob, coperta Gabi Toma, 304 pagini) este nu doar o carte feministă, ci o carte de-o excelență feministă notabilă: se concentrează ca un laser chirurgical asupra „creierului reptilian” al mentalității patriarhale, operând cu precizie tumori seculare și implantând soluția vindecării, a regenerării.
Toate povestirile din Florida surprind trecerea personajului principal printr-o cumpănă. Acesta e, de regulă, o protagonistă: o femeie solitară, cultă, independentă până la a fi asocială, spartană, lucidă, reflexivă. Este însă o eroină care traversează nenorocirea, fie aceasta dezastru natural sau criză personală, iar dacă aceste povestiri au valențe de pildă, pilda ar fi că
Numai că naratorul din Fiesta în bârlog este un băiat. Narcoromanul se derulează prin ochii unui copil de 10 ani. Iar asta, e de notat din capul locului, se dovedește a fi o decizie auctorială de geniu, întrucât asigură o perspectivă narativă absolut unică, cu un impact emoțional singular.
cititorul nu are niciun motiv să conteste sinceritatea deplină a Simonei Vrăbiescu, de o forță palpabilă la fiecare pagină. Stânga americană oferă un punct de vedere clar și răspicat, într-un discurs cu aspirații istorice, deloc fals nuanțat, deloc dispus la compromisuri și care nu mimează nicidecum obiectivitatea. Un discurs cu pedigri pur conservator.
O carte dată naibii este romanul-oximoron: subțire ca o spumă de albuș și consistent ca o cremă de ciocolată; comic ca opera bufă și îmbibat de tragism; în tonuri afectuoase și cinice; despre o traumă colectivă intergenerațională față de care protagonistul e in denial. Ca tip de subiect, mesaj și abordare, O carte dată naibii șade alături de „La vita è bella”:
Dacă ești „mai mult sau mai puțin perfecționist/ă”, sau dacă știi vreo persoană care ar corespunde acestei descrieri, Perfecționismul, o problemă? e o carte pentru tine: te va lămuri în ce măsură perfecționismul tău ori al acelei persoane este o problemă – sau nu. Aerisită și extrem de practică, această carte cuprinde un set de afirmații cu răspunsuri punctate, pentru determinarea gradului de perfecționism, de la zero la moderat și patologic
O succesiune de paradigme existențiale care s-au tradus, în cotidian, în privilegiu urmat de privațiune, în rafinament urmat de oroare, în elitism urmat de consumerism. Toate acestea sunt abordate într-o oarecare măsură în romanele sale, dar poate în nici unul cu asemenea perspicacitate de orfevrier ca în Portretele unei căsnicii (traducerea Péter Demény, stilizare de Anca-Maria Pănoiu, coperta Dora Marian, 400 de pagini).
Evocând prin subtitlul său parametri de mentalitate trasați de o Jane Austen în epoci mai nobile, unde patosul contagios ce irupe încă de la primul rând al volumului își are consecvent contrapartida într-o rațiune de-o exigență aproape stoică, Jurnalul Deliei Budeanu reprezintă, in nuce, amintirile unei Doamne.
o carte care poate suplini cu succes câteva sesiuni bune de terapie de cuplu și care poate fi citită în confortul psihologic al căminului, simpla lectură în doi având valențe terapeutice, merită așezată pe raftul principal din biblioteca oricărui cuplu care își dorește o conviețuire de lungă durată armonioasă, plăcută și reciproc afectuoasă. Cartea aceea este Rețetă pentru dragoste, de John Gottman și Julie Schwartz Gottman
Scriitura ei, agilă ca o eșarfă de mătase purtată de vânt, face din acest roman unul de o excepțională senzualitate. Hainele, fructele, sosurile, sucurile, coafurile, lumina, culorile, parfumurile, epidermele – toate se metamorfozează, în descrierile lui Emezi, într-un festin pentru simțuri. În loc de multe scene de sex, de exemplu, romanul cuprinde generos de multe scene de gătit construite și relatate cu atâta finețe, încât
Marisa Peer ne oferă în Sunt de-ajuns așa cum sunt un demers terapeutic redus la o simplitate cristalină și extrem de ușor de urmat. Discursul ei sintetizează într-un mod accesibil și nepretențios elementele de bază ale psihologiei contemporane și conține, spre deosebire de alte lucrări din domeniu, un „ceva” special, distinctiv: tonul motivațional.