Dintotdeauna, cărțile au fost pentru oameni un sprijin emoțional profund. Indiferent de vârstă și de…
Îndepărtându-se decisiv de sfera Muzelor care inspiră, moșind divin creația oamenilor, Mihaly Csíkszentmihályi își înrădăcinează studiul despre creativitate în trei decenii de cercetare și în interviurile luate de echipa sa de studenți unui număr de 91 de personalități creative selectate după
Barracuda forever, tradusă savuros în limba română de Ioana Manolache, este o carte pentru copii și tineri perfectă pentru vârstnici! Deși nici generația de mijloc, părinții primilor și fiii/fiicele seniorilor, nu s-ar da în lături de la o lectură tonică și semnificativă pentru toate vârstele.
Să ne umple timpul liber: cu umor sau cu fiori, cu mirări sau cu provocări; cu povești extraordinare sau cu povești de viață ca a mea și a ta; cu personaje excepționale, cu personaje ca mine și ca tine. Ne dorim de la o lectură de vacanță să se potrivească cu sufletul nostru destins, cu momentul și cu mood-ul. Alege-ți deci bine, și vacanța aceasta, cartea-pereche.
Dar ce face această carte de self-help unică în peisajul literaturii de dezvoltare personală este stilul de coaching pe care Sincero îl practică aici. Alert, haios, stimulant, are ceva dintr-un stand-up comedy. Unul cu miez. Și face lectura sprințară, punctată cu poante ca
O carte care reușește să lumineze și să „contagieze” cu entuziasm și încredere. Nu nepotetică, pe alocuri. O carte de psihofilosofie – mostră de terapie filosofică. Per ansamblu, o lectură deosebit de agreabilă: lejeră dar nu nesubstanțială, ușoară dar nu lipsită de profunzimi, conținând la răstimpuri mici oaze de amuzament.
Acumulare este, foarte posibil, prototipul romanului pandemic. Acțiunea se petrece în New Yorkul aflat în lockdown și surprinde o serie de realități și reflexe tipice acelei situații: ieșitul la ferestre sau balcoane, seara, pentru a-i aplauda pe angajații din sistemul de sănătate; purtarea măștilor „personalizate” ca (aproape) accesorii de modă; ieșitul din casă fără mască, din
Pentru așa o eroină, proza săltăreață, intriga sprințară, firul narativ ca argintul viu și mai ales umorul sec, administrat ca loviturile sub centură, reprezintă potriveala ideală – și fac din aceste povești lecturi delicioase pentru copii. Spre ilustrare, câteva mostre care ar putea funcționa
Definitorie pentru autorul Marian Godină este, o spun followerii lui, dar și o personalitate precum Moise Guran, sinceritatea sa. Apoi, umorul. Fie că povestește despre un bunic bolovănos care înjură la fiecare trei vorbe, fie că schițează atmosfera Bucureștilor în timpul summitului NATO (aprilie 2008) din perspectiva polițistului rutier, Marian e totdeauna franc și deschis, vorba lui – ponderată, cu tâlcul
Roman mistic? Întrucâtva. Dar și roman politic: cu încordatul baletul diplomatic dintre regina Eleanor, superiorii diecezani și chiar o rivală internă, pe de o parte, și stareța Marie, pe de alta, cu strategiile ei machiavelice (în sensul pur tehnic al termenului). Dar și roman de dragoste: căci nu e oare iubirea lui Marie pentru
avându-l ca protagonist pe neurochirurgul american Robert J. White (1926-2010). Un personaj ambivalent. Pe de o parte, era un credincios catolic practicant, om de familie și tatăl a 10 copii, prieten cu doi papi și co-fondator al Consiliului de Bioetică al Vaticanului, medic cu misiunea autoasumată de a salva oameni în numele Domnului – și căruia îi plăcea să își spună, smerit, „Mister Humble”. Pe de altă parte, un spirit cercetător curios să împingă limitele științei cât se putea de departe, în căutare de răspunsuri la întrebări capitale: cine suntem? Unde existăm, noi, personalitatea noastră, eul? Unde există sufletul?
Compasiunea de sine nu înseamnă a-ți plânge de milă, nu are de-a face cu egoismul și nu merită desconsiderația pe care de regulă i-o arătăm. Să te tratezi cu amabilitatea, grija și înțelegerea cu care ai trata un prieten drag, un apropiat – asta este esența compasiunii de sine. Ea implică bunătate față de